Morosanu Teodor Marian

Buna seara dragi cititori,
Astazi sper sa reusesc sa va delectez papilele gustative cu un sandwich personalizat. Daca va asteptati sa va trimit la fiecare in privat reteta ideala de sandwich va inselati. Vreau sa va spun care este sandwich-ul ideal in functie de momentul zilei in care va aflati.
Bun, sa incepem...

Sandwich-ul matinal sau Sandwich-ul de Buna Dimineata!

Te-ai trezit?
Sandwich-ul de la trezire este unul dintre cele mai importante. Pe de o parte, daca nu ai mult timp la dispozitie, el va fi un sandwich simplu. Daca timpul iti permite il vei asezona mai atent.
Variantele sunt nenumarate: Sandwich cu branza, sandwich cu sunca, Sandwich cu orice poti sa pui rapid pe o felie paine pentru a o mananca. Foarte probabil, daca esti si cu ochii intre-deschisi in urma petrecerii din seara trecuta vei reusi sa creezi sandwich-uri Yin-Yang asemanator cu cel din poza de mai jos.
O discutie apriga intre salata de vinete cu ceapa si salata de icre poate fi reteta reusitei atat timp cat nu uiti sa nu fie singurul sandwich pe farfurie. Un strat suplimentar de lene te va ajuta in fata frigiderului sa adaugi orice aliment gata preparat poti gasi si astfel poti ajunge fara probleme si cu doi ardei umpluti in combinatie.

Sandwich-ul de la serviciu sau Sandwichul de pranz

Mi-au trebuit cateva saptamani bune pentru a intelege comportamentul uman in asa fel incat sa va pot recomanda acest sandwich.
Persoanele ordonate si bine organizate vor ajunge rar in postura de a manca un sandwich la munca dar, restul lumii va avea doar doua variante:
-Sandwich-ul cumparat de la automate sau de la supermarket, poate chiar Shaworma in loc de sandwich
-Sandwich-ul jumatate de paine. Acesta este mama tuturor sandwich-urilor. Avem jumatate de paine si o umplem cu ingrediente de la magazinul de la colt. Obligatoriu primul strat-crema de branza, carnita, telemea, rosii, castravete, cascaval...practic orice ingredient il poti cumpara in cantitate mica si de preferat deja feliat.

Sandwich-ul de amiaza

Te-ai intors de la servici. Esti obosit. Vrei sa mananci ceva usor si fara sa te obosesti inainte de a iesi cu prietenii in oras. Garantat sandwich-ul pentru tine este un toast. Vei avea ceva cald in stomac si vei fi totusi pregatit pentru a bea o bere cu amicii.
Nu ai nevoie decat de paine, o felie de sunca sau salam si cascaval sau branza.
Este atat de usor si simplu de facut incat prietena ta nu se va supara cand o vei ruga sa il faca.
Cei de la eatlittlebird.com au reusit le ofere un aspect mai ...prietenos.

Sandwich-ul din vacanta

Acesta este momentul perfect in care sa iti faci un sandwich. Totul este perfect in lume. Nimeni nu te streseaza, nimeni nu te bate la cap. Poti face exact ce iti doreste inima ta.
Recomand un sandwich cu dichis.
Carne de kebab prajita bine in sos propriu cu condimente, cartofi prajiti, un strat generos de telemea si crema de branza cu verdeata si cateva feliute de usturoi iti vor delecta papilele gustative asa cum nu o va face nici macar mancarurile lui Jamie Oliver. Reteta pentru sandwich-ul din imagine o gasiti aici.

Desigur, nu toata lumea s-a nascut bucatar, asa ca poti incerca si o varianta mai rudimentara dar la fel de gustoasa. O alternativa mai incalzita a sandwich-ului de la servici.

The Left-over sandwich

Acest sandwich a fost creeat in aceasta seara si nu ar fi existat fara contributia lui Sandy.
Va prezint un sandwich inspirat din necesitate. In timp ce nascoceam aceasta postare a inceput sa ma roada la stomac. Ce mancam? Sandwich...
Suna bine...Ce avem?  Ungi bine o felie de paine cu crema de branza cu verdeata.
 Adaugam left-overs. In cazul nostru in acest moment, aveam ramase de la masa de pranz cateva bucatele de ficat in sos propriu cu morcov ras si nu numai.
Suna gustos numai cand ma gandesc la ficaciorii simplii dar... hai sa ii adaugam peste branzica cu verdeata si dupa sa ii punem la microunde 30 de secunde.
Rezultatul?
Deli stai putin ca inca ma ling pe degete .....cios! Delicios am zis!

Voi ce fel de sandwich-uri ai incercat?
Lasati-mi ideile creative si poze personale in comentarii mai jos!
Acest articol a fost scris pentru Superblog 2014!

Buna seara dragi cititori,

De data aceasta va puteti astepta la o poveste care sa imbine comedia cu drama si putin stil romantic.

In aceasta seara va voi povesti despre prietenul meu de mult pierdut, televizorul.
De cel putin doi ani mi-am intrerupt relatia cu el. Nu mai aveam timp pentru acest amic care m-a invatat atat de multe. Ajunsesem in acel moment in care imi doream ca televizorul sa fie mai inteligent si sa imi ofere ceva util ce nu stiam.
In curand ma voi muta intr-un nou apartament si voi avea ocazia sa ma intalnesc cu el dar, nu stiu cum ne vom simti impreuna.
Relatia noastra a inceput sa se raceasca din momentul in care m-am mutat in Bucuresti si am reusit sa obtin primul meu calculator dar, povestea noastra incepe cu mult, mult inainte.

Incepand din copilarie am avut in apartamentul bunicii un televizor vechi, cu tub, dar imi facea placere sa il privesc. Sa ii admir conturul, sa observ placuta lipsa care acoperea pe vremuri rotitele de frecventa si sa ma joc cu ele pana cand imaginea era clara.

Televizorul a fost primul meu profesor de engleza. Multumita canalului tv CartoonNetwork, care in acele vremuri difuza in limba engleza, am inceput sa invat cate un cuvant, doua pana am reusit sa rostesc propozitii scurte.

Datorita televizorului, viata mea de elev a fost mult mai usoara si voi considera permanent ca momentele in care imi demara mana ca o masina de formula 1 in clasa la ora de engleza erau datorate in mare lui.

Cu timpul, am crescut, dar am ramas pasionat de filmele animate. Ca dovada, am participat si la festivalul Anim'est 2013 si 2014 si sunt sigur ca si anul urmator cand se vor implini 10 ani de la debutul festivalului, tot acolo ma veti gasi.

Ma simt dator sa ii dedic si un vers...

"Fiind băiet păduri cutreieram
Și mă culcam ades lângă televizor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud sunetul din difuzor."

Imi amintesc cu bucurie de momentele in care ma bateam pentru telecomanda cu sora mea, ah ce lupte interesante... va puteti imagina ceva similar...

Ea ajunsese in epoca telenovelelor si urmarea "Ingerasul".
Eu eram deja trecut prin epoca ScoobyDoo, prin perioada Transformers si Flinstones.
Aceea era perioada Pokemon de care sunt sigur ca orice persoana trecuta prin acei ani isi aminteste.


Dupa cativa ani m-am indragostit din nou de cutia neagra cu luminite. Am avut norocul de a primi o consola de jocuri "Terminator". Cei doi(consola si televizorul) mi-au oferit SuperMario, Tank, si indiferent de aceasta evolutie in utilizarea televizorului nimic nu m-a putut pregati pentru jocul in care impuscam rate.
Pusca era conectata printr-un cablu catre consola si nu puteam intelege cum detecta pozitia sa cand o indreptam catre televizor pentru a nimeri rata.
Acela a fost momentul care mi-a sporit interactiunea din aceasta relatie dar nu mi-am putut imagina evolutia care avea sa urmeze.

In anii care au urmat televizorul a devenit un adevarat prieten. In fiecare seara aduna familia impreuna pentru episoadele serialelor "The Simpsons", "Seinfield", emisiunea "Chestiunea Zilei" sau unul dintre filmele considerate adecvate de parinti.

Televizorul mi-a impartasit pasiunea pentru filme. Impreuna cu el am vizionat atat filme de comedie "Men in Tights", romantice "Don Juan de Marco" cat si filme SF "Dune", "Razboiul Stelelor", etc.

Dupa cum mentionam la inceput, relatia noastra a inceput sa se raceasca in momentul in care am primit primul calculator personal, in perioada liceului. Acela a fost momentul in care am descoperit ca nu sunt obligat sa urmaresc orice film aparea la televizor si ca imi pot creea singur programul dupa bunul meu plac.

Incetul cu incetul televizorul a devenit singuratic...Aproape neutilizat de mine. Singurele momente in care ii mai atingeam butoanele de la telecomanda devenisera cele in care doream sa ascult putin radio cat timp mancam.

Prin 2011 l-am inlocuit pe vechiul meu prieten cu unul mai nou si mai destept. Noul televizor putea fi conectat la PC si la Laptop si imi oferea posibilitatea de al folosi pe post de monitor.

In  2013 mi-am abandonat prietenul. M-am mutat fara el in alt apartament dar, exista posibilitatea de a ma reintalni cu vechiul meu televizor, cutia neagra cu luminite care mi-a oferit atatea bucurii sau de a-l inlocui inca o data cu unul mai nou.
Efortul suplimentar va insemna cautarea unor promotii la un magazin online sau mai multe.



Inca nu m-am decis dar, poate                                                                  imi va face cadou acest televizor care imi cam face cu ochiul de cateva zile bune... nu este frumos?

Acest articol a fost redactat pentru Superblog 2014 si scris din pasiune pentru vechiul meu prieten.

Buna seara dragi cititori,

Astazi nu va voi pune pe ganduri cu speculatii despre urmatorul film "Planet of The Apes" dar, in schimb, voi specula cum ar fi lumea noastra daca produsele de epilare nu s-ar fi inventat.

Cand spun produse de epilare ma refer atat la produse moderne cum ar fi Silk'n Flash&Go epilatorul pentru epilare definitiva cat si la banala lama de ras.

Deci, sa pornim la drum cu presupunerile...










Pentru inceput, trebuie sa ne imaginam faptul ca stramosii nostrii deja aratau intr-un mod foarte natural si, foarte probabil, aspectul nostru lipsit de par i-ar fi dezgustat.
Poate merg prea departe... haideti sa ne intoarcem in timpul nostru...

Sunt sigur ca multi barbati apreciaza un picior fin si frumos epilat dar, ati putea trai cu cu o femeie chiar si daca ar fi fost paroasa pe picioare. Asa ca revin totusi cu un argument care strica orice placere la o femeie...subratul.
Ce ati prefera? Prietena voastra sa arate ca in partea stanga a pozei sau ca in partea dreapta?
Sunt eu cam mofturos daca consider ca prietena ar trebui sa nu aibe un bursuc la subrat?
Chiar este un bursuc atragator si eu sunt defapt persoana ciudata?
Va simtiti atrasi de acest bursuc?


Va invit totusi sa ne imaginam si partile pozitive ale viitorului fara epilat.
Exista unele teorii conforma carora lungimea parului de pe corp era in directa proportionalitate cu un al saselea simt. Citisem de mult o povestire despre cautatori indieni recrutati de catre armata americana.
Studiile aratau cum dupa taierea parului noii recruti aveau un timp de raspuns mai lent si nu puteau anticipa atacuri surpriza in timp ce indienii cu parul netaiat aveau timpul necesar de a pregati o defensiva sau de a "face pe mortul" pentru a surprinde atacatorii.
Probabil va este mai usor sa va imaginati comuniunea cu natura daca va ganditi la filmul "Avatar" si felul in care cu ajutorul parului comunicau cu sufletul padurii.

In plus, unele mituri vorbesc despre faptul ca daca am lasa parul sa creasca natural pe noi ar creste pana la dimensiunea genetica si dupa s-ar opri. Credeti ca exista posibilitatea ca barba sa se opreasca la acest nivel?
Conchita cred ca ar avea ceva probleme la aspectul feminism.
 In concluzie, nu cred ca am putea sa ne consideram evoluati daca nu am avea grija si de aspectul nostru fizic.
Voi ce credeti? Este mai bine cu par sau fara par? To shave or not to shave? That is the question!

Acest articol a fost realizat pentru Superblog 2014. Am ras-o de aici.

 Buna seara tututor.

Astazi vreau sa va vorbesc despre importanta amprentei personale. Mai exact, importanta unei stampile personalizate in viata de zi cu zi, atat la serviciu cat si acasa.

Sunt sigur ca daca unul dintre voi nu are o stampila se datoreaza faptului ca inca nu a descoperit cat de distractiv si util poate fi.
Primul exemplu care imi vine in minte: in momentul in care mi-am realizat examenul psihologic si medical pentru obtinerea permisului, foile acelea de hartie mi-ar fi fost inutile fara o Stampila care sa autentifice persoana care le-a semnat.

La servici folosesc permanent o stampila personalizata. Deoarece cartea mea de vizita nu include intotdeauna si e-mailul, mi-am realizat o stampila personalizata care include numele, codul RAF care ma identifica in pozitia de agent de asigurari si adresa de e-mail. Fara aceasta stampila as fi pierdut si totusi, nu exista zi in care sa nu auzi la serviciu pe cineva disperat ca nu gaseste o stampila.  
Cu ajutorul ei imi personalizez toate brosurile care le impart clientilor si potentialilor clienti dar, uneori si mana sau masa unui coleg.
De fapt, sunt atat de multumit de stampila mea personalizata incat mi-am achizitionat si doua stampile cu "Like" si "Dislike" doar pentru distractie. La doua saptamani dupa ce le-am rodat bine de tot am descoperit si o utilitate pentru ele. In momentul in care un posibil client primeste o oferta are posibilitatea de a stampila parerea sa despre ea. Le folosesc de asemeni si pentru a stampila opinia mea personala despre un CV primit.
Exista atatea feluri de stampile si pentru tot atatea scopuri...avem stampile ale companiei, stampile personale, stampila cu parafa medicului, stampila de PFA, stampila de intrat in club, stampile pentru copii cu animalute s.a.

Daca mi-as personaliza o stampila asa cum as dori eu, i-as realiza o personalizare completa.
Pe exteriorul sau as adauga proiectul meu personal, Grupul social Cinefilia.
In aceasta perioada am demarat realizarea logo-ului Cinefilia care va spune intr-o imagine tot ce inseamna aceasta pasiune, acest grup de persoane pasionate de filme, pentru mine dar si ce inseamna filmele pentru noi.

Interiorul ar fi totusi putin mai generalist deoarece, ar contine doar informatiile de baza: nume, prenume, telefon, e-mail. Aceasta ar fi o stampila perfecta pentru mine. Nu m-as desparti de ea nici acasa, din mandria de a fi personalizata cu "Cinefilia" dar nici de la serviciu.

Prin expunerea constanta a grupului catre mediul meu de afaceri exista posibilitatea de a gasi investitori si, de ce nu, voluntari sau viitori membrii importanti ai grupului dedicat filmelor.
Deja pot visa cu ochii deschisi intalnirea cu un investitor care sa ne procure cate o stampila personalizata pentru fiecare membru. Imi imaginez ca fiecare Cinefil va duce mai departe aceasta...boala contagioasa si extrem de periculoasa. Ar fi necesare doar putin peste 1000 de stampile dar, impactul social ar fi imens. Sunt sigur ca acest pas ar creste comunitatea Cinefilia la un numar inimaginabil...intr-un mod constant...dar...inimaginabil.

Avantajul cel mai mare al unei stampile este portabilitatea. Posibilitatea de a lua dupa tine un " printer " care sa iti reproduca in orice moment cartea de vizita. Oriunde. Oricand.

Acest articol a fost realizat pentru Superblog 2014.

Buna seara dragi cititori,
astazi va voi spune o poveste inspirata din viata reala si din pasiunea mea personala, filmele.

Recent am devenit noul proprietar al unui Toyota AYGO X-Wave Hatchback cu 5 usi.
Ahh, ce mandrie... oferta pentru masina a aparut la momentul perfect, simultan cu aparitia programului "Prima masina".
M-am urcat in noua mea "Tania" si am simtit subit mirosul de nou. M-am lasat patruns de o bucurie imensa.
Am mangaiat bordul precum pe o femeie la prima intalnire si am inschis ochii pentru a auzi motorul cum toarce. Am introdus cheia in contact, am rotit gentil si am simtit cum mi s-au ridicat firele de par de pe brate si mi-a trecut un fior pe sira spinarii la auzul motorului perfect. Eram indragostit. Am auzit o bubuitura puternica.
Deschid rapid ochii, ma uit in dreapta, ma uit in stanga, nimic... ma uit in spate...nimic...
Ma uit in oglinda catre mine si vad....cosuri...de unde mi-au aparut atatea cosuri pe fata...si atat de rapid?
Ma uit mai atent si raman stana. Eram eu... dar... eu ...acum 7 ani.
Strada pe care ma aflam, Baba Novac era exact asa cum mi-o aminteam...plina de trandafiri infloriti.
Doamne, am 18 ani!  Cum? a? Ce sa intamplat? mainile mai subtiri, piciorul fara probleme... burta...nu am burta....am 18 ani!
Bani nu am, de la cineva sa ma imprumut nici nu se pune problema...decat daca...stai. Deschid geamul si intreb primul trecator in ce zi si in ce luna suntem...Da. Perfect! Astazi este ziua in care mi-am cumparat primul telefon Samsung. Astazi EU am bani la mine. Astazi mi-am pierdut portofelul cu cele 12 milioane de lei stranse cu grija si rabdare. Daca reusesc sa il iau inainte sa il pierd voi avea si bani si...practic nu voi pierde banii. Ceasul de pe bord imi arata ora 11:00 nu trebuie decat sa astept doua ore la intersectia din apropiere de Piata Muncii, sa urc cu o statie inainte si sa ma asigur ca banii nu vor ajunge la altcineva.
Doua ore intregi. Cum am ajuns eu aici? Si mai important, de ce? Daca tot am avut aceasta ocazie voi profita de cat timp am si ma voi simti bine...descopar pe parcurs.

Este ora 12:50, unde este tramvaiul acela blestemat? Il vad...alerg si reusesc sa urc.
Ma strecor incet printre pasageri. Nu vreau sa fiu observat de mine si in acelasi timp nu vreau sa par suspicios pentru ceilalti calatori. Uite-ma! Sapca aia nu pacaleste pe nimeni, clar trebuie sa fiu tarat cu lacat la maini la un tuns. Te urasc Gigi Becali , ai infiintat Campania "Opriti defrisarea mieilor" si am fost de partea lor.
Inca un pas si as putea sa imi suflu in ceafa...cobor...uite portofelul...va pica...l-am prins ...ha...deci nu mi l-a furat nimeni...pur si simplu mi-a picat din buzunar...
Cobor la Dristor, ma intorc la masina si pe drum deja mi se facuse dor de casa de la mare, de aerul salin, de distractie si de valuri.
Dau doua trei telefoane, iau doua prietene din Bucuresti, pe Marina si pe Magda. Garantat M&M va merge la mare mai bine decat sa merg singur cu o punga de Skittles...
Am pornit.
Muzica suna din difuzoarele masinii mai frumos decat dintr-un OZN. OZN? Aaa...ce frumos...
Eu, doua fete frumoase si dornice de dristractie...tot ce mai lipseste este putin orgoliu personal...
Drumul este exact asa cum mi-l aminteam. Nu am Autostrada Soarelui, dar am drumul vechi plin de satucuri si locuri pline de traditie: Tamadaul Mare, Stefanesti, Lehliu, Dor Marunt, Dragalina, Fetesti...
Stati, mai trebuie sa mai luam pe cineva din Fetesti, trebuie sa incerc sa o gasesc pe Florentina, nici nu ii mai stiu numele de familie dar cat de greu este sa gasesti pe cineva intr-un oras mai mic?
Dupa doua ore de cautare am gasit-o. Era mai frumoasa decat mi-o aminteam. Isi lasase parul lung si negru ca taciunele peste decolteul generos dar, fara sa ezite a sarit in masina si am pornit din loc.
Cernavoda...ah, ce vor face din tine...jumatate din padurea ta se va duce. Ce padure frumoasa!
Spiritele se agita prin masina. Fetele fac cunostiinta. Ne decidem sa facem un popas la Medgidia.
Merg la baie, cumpar o sticla de apa, o naveta de bere si trei sticle de vin. Pun sticlele de vin in masina, ma urc si eu si pornesc. Ce vis superb! Eu si trei fete superbe intr-o masina divina pe drum spre mare.
Florentina, Magda, Marina...
-Unde e Marina?
-Era la baie la benzinarie.
-Si de ce nu a tipat nimeni nimic?
-Credeam ca vrei sa ii tragi o pacaleala.
Doaaamne! Femeile astea...mai bine mergeam singur.
Ma intorc rapid si opresc din nou in acelasi loc in care am fost parcat. Astept un minut si apare Marina lejer cu o sticla de Pepsi. Ma priveste curios si ma intreaba de ce sunt rosu si putin transpirat.
-Cum sa nu fiu rosu? Eram aproape sa te lasam aici!
Pornim intr-o goana nebuna si reusim sa prindem un asfintit superb...Constanta ramane un miracol al linistii pentru mine.

Dupa cateva minute de liniste si pace aud un strigat clar in jurul meu... PETRECEREEE.
Clar, asa a si fost. Am mers in Mamaia am fost in cele mai selecte cluburi si baruri. Am reusit sa mai gasim si "Copa Cabana", terasa in aer liber unde am invatat pentru prima data sa dansez din placere. Era epoca Rafaga.

Bum Bum Bum Bum...

Se crapa de ziua. Ma simt fortat sa ma trezesc. Inca sunt in masina? Stai... nu am plecat nicaieri! Sunt exact unde eram! Si noaptea trecuta? Unde sunt fetele?
Doamne ce durere de cap! Sigur am baut noaptea trecuta. Ma uit in oglinda la mine sa observ cat de ravasit sunt... am 25 de ani. Totusi, de la ce ma doare capul?
Ma uit din nou in stanga...nimic. Ma uit din nou in dreapta... nimic.
Ma uit din nou in spate...
-Andreea, vrajitoarea mea mica...
-Nu ma lua pe mine cu vrajitoare ca iti mai dau una daca nu scoti odata frana de mana inainte sa pornesti!

Totul a fost in mintea mea. Ce zi ciudata.  Multumesc AYGO.
I had fun.

Acest articol a fost redactat pentru Superblog 2014.

Buna seara dragi cititori,

Va mai amintiti de frumusetea care ma vrajise in tranvaiul 41? Daca nu, o gasiti aici. Multumita ei m-am decis sa fac tot posibilul ca in acest an sa dobandesc un lucru mult amanat, permisul de conducator auto.

Astazi vreau sa va spun o poveste similara dar cu o finalizare diferita si cu niste mici sfaturi de viata.
Deci, astazi o pornim la drum impreuna... Introducem cheia in contact, invartim spre dreapta,1,2...
Apasam frana si ambreajul, deblocam frana de parcare, introducem in viteza intai si semnalizam stanga intentia de a intra in trafic...
Cam asa incepe si o zi obisnuita din viata noastra plina de oportunitati. Dar, de ce Vanatorul din Trafic?
Va anunt din acest moment: Nu vanam bunicute care "trebuie" calcate cu masina pentru ca nu au RCA.
Am spus Vanatorul din Trafic din cauza oportunitatilor zilnice(din trafic, si nu numai).
Fiecare zi este o ocazie de a cuceri o domnisoara, o caprioara sau un adevarat animal care sa te faca sa zambesti pentru 5 minute, jumatate de ora, 3 ani sau restul vietii. Deci? Pregatirea este foarte importanta.
Fiecare barbat ar trebui sa aiba un mic ritual inainte de plecare. Ca la pregatirea masinii cu mult-cunoscutul "SOC"-Scaun, Oglinzi, Centura, si noi barbatii avem o lista zilnica minima care trebuie acoperita.

1. Spalatul pe dinti il poti considera spalatul geamului de la masina, chiar vrei sa mergi inainte toata ziua fara sa zambesti? mai bine nu. 
2. Rasul/Nivelarea parului facial( Barba, Cioc, etc.) Doamnelor, trebuie sa recunoasteti ca o barba finuta de contur sau un cioc frumos nivelat are farmec. Putem imagina nivelarea ciocului cu verificalea nivelului de ulei de la masina. Mica diferenta fiind antagonia celor doua. Cand nivelul uleiului este sub linia de Minim, trebuie sa adaugam, in timp ce in momentul in care ciocul este prea mare trebuie sa mai taiem. (Mainile sus cine a incercat sa isi lipeasca cioc fals sau ciocul ras din gresala)
3. Un scurt dus sau cel putin spalatul subratului- il poti considera scoaterea sconxului sau a pestelui vechi de o saptamana din masina
4. Verificarea/Calcatul Hainelor- Da Doamnelor, noi stim sa si calcam...si intr-un viitor apocaliptic Arnold Schwartzeneger va naste copii pentru umanitate in locul vostru si noi ne vom calca hainele HA Ha ha. Iti poti imagina calcatul hainelor sau verificarea lor cu simpla privire pe scaun pentru a verifica daca nu ai o guma de care iti vei lipi blugul.
5. Folosirea unu spray antiperspirant sau body stick.( Nu exista comparatie pe partea auto, un vanator norocos care o va gasi ii voi trimite o ciocolata).
6. Parfum, Ahh, da...Parfum, braduletul de masina al barbatului modern. 

Probabil aveti deja o planificare personala...dar... pastrati-o si pe aceasta...veti avea nevoie de ea.

Asa procedeaza adevaratul vanator. Eu asa procedam si asa considera si studiul realizat in Papua Noua Guinee de catre cei 50 de doctori care au lucrat seara trecuta.

Dar de ce este asa importanta pregatirea?

Fiind pregatit, esti mai relaxat, mai increzator in fortele proprii dar, de ce nu, si mai atragator.
Restul tine doar de tine. Ca sa va spun sincer, acesta a fost cazul meu.
M-am aranjat cu grija si am plecat la petreceri pana am vrut sa vanez. Cand am vazut prada am fost foarte calm, foarte relaxat si ii ofeream atentie cu portia. Daca consideri ca meriti sa pastrezi o asa faptura minunata o tii mai mult pe langa tine. Daca nu, sunt sigur ca va aparea un vanator care va dori mai mult.
Tu ce preferi? O relatie scurta sau una lunga?

Acest articol a fost realizat pentru Superblog 2014.