Mentionez din
start: acest articol a fost scris dupa o noapte intreaga de Monopoly. O noapte
intreaga pierduta din cauza acestui joc. Care cu siguranta provoaca dependenta.
Apropo, Emil Calinescu sunt si va salut din nou de
pe blogul lui Doru. Apropo, la noaptea cu pricina a participat si el.
Asadar, Monopoly
este un joc de societate. Poate fi jucat in maxim 6 si e extrem de fun. Are o
gramada de avantaje si o gramada de variante.
De ce ar fi
preferabil un monopoly? Pai:
-
Implica multi oameni; Ok, nu e
ca la Mafia, ce poate fi jucata de oricati, dar oricum, nu e precum sahul sau
altceva, unde pot fi la masa maxim 2 oameni;
-
Implica noroc, dar si ceva
stiinta. Exista diverse strategii, niciuna nu garanteaza succesul, niciuna
nefiind din start pierzatoare; trebuie
sa fii persuasive, trebuie sa stii cand , cum si ce sa negociezi. Nu exclude
norocul, dar nu te poti baza doar pe el.
-
Are indeajuns de multa
adrenalina incat sa creeze dependenta.
Pentru cine stie
cat de cat regulile, sa va zic ce diferente sunt vizavi de regulament si de
variante:
-
In unele variante trecerea prin
Start ori dupa start iti asigura automat niste bani; la alte variante doar daca
pici fix pe casuta START primesti bani, si nu suma fixa, ci cat s-a strans din
taxe, amenzi si alte alea;
-
Exista zeci si sute de variante
ca si orase. Ultimele dati am jucat un Europolis cu orase romanesti. Consider
ca are un farmec aparte, asta si datorita diverselor apartenente regionale ale
fiecaruia. Mie-mi place sa am si sa iau Oltenia. Nu-mi place Moldova. Desi in
joc nu as putea spune ca Oltenia e chiar mai buna. Dimpotriva, Targu Jiu si
Ramnicu Valcea sunt cele mai ieftine orase din joc. Exista variante cu orase
europene, cu orase din intreaga lume. Cred ca sunt zeci de variante. Cea mai
misto am vazut-o insa pe site-ul clubului Manchester City: monopoly cu
Manchester City. Habar n-am ce ai in loc de orase, dar tare mi-as dori un
astfel de joc. Si puteti inlocui Man City cu multe alte echipe, fiecare mare
echipa are asa ceva.
-
In unele variante ai voie sa
faci cate case vrei pe tura, in altele o singura casa intr-un oras. In altele
chiar nu poti face in mai multe cartiere.
-
Depinde si ce se intampla cand
iese cineva din joc. Unii zic ca tu dai faliment, dai totul bancii iar banca da
jucatorului caruia ii datorai bani fix suma datorata. Altii zic ca amanetezi
tot, ii dai toti banii primiti, si daca nu acoperi, ii dai toate proprietatile.
Sau ca i-ai da din start toate proprietatile.
-
De asemenea, unii zic ca poti
avea negociere directa. Altii nu, ca nu ai voie sa negociezi. Daca vrei sa
vinzi un oras, il scoti pur si simplu la licitatie. Si daca vrea altcineva acel
oras, sa-l cumpere. Iar schimburile ar fi excluse. Iar acest lucru e util
pentru a preintampina intelegerile si afinitatile dintre jucatori. Care uneori
sunt mai evidente, alteori sunt mai subtile.
O varianta
misto, pe care inca n-am jucat-o, este insa Anti-Monopoly. A primit-o amicul
meu Andrew de ziua lui. Mi
se pare o idee tare, desi el sustine ca e mai misto monopoly-ul clasic. Eu
astept sa joc si variant asta.
Am vazut doar
regulamentul, m-am uitat nitel pe el, dar nu l-am jucat. Abia astept s-o fac.
Singura problema
a acestui joc este durata: un joc, mai ales in multi (gen 6) dureaza extreme de
mult. Poate dura si 4 ore. Si dupa un joc parca mai merge inca unul. Si inca
unul…
Inchei
intrebandu-va si pe voi: ce experiente aveti cu acest joc? Ati avut si voi
perioada voastra de monopoly? Aveti ceva experiente, amintiri ori trauma legate
de asta?
Salutari
MONOPOLIZANTE tuturor si va astept cu un articol oaspete si pe blogul meu J
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.