Salutari tuturor cu mic si mare.

In speranta de a aduce un zambet pe fata oricarui cititor, cu dorul de a scrie si cu putin timp liber va ofer o ocazie unica de a freca menta.

vineri, 1 noiembrie 2013

Salvat pe drum de un hibrid

Salut draga cititorule ecologist,
Salutari cercetasilor romaniei,

Astazi iti voi vorbi despre masini, si nu orice masini. Astazi iti voi vorbi despre masini hibride.
Draga cititor, mic cercetas cu dorinte de a salva mediul, daca ai un ban in plus cand iti iei masina de oras, de ce sa nu iti iei o masina hibrida?
Poluarea este redusa, comsumul este redus, mama natura este si ea fericita si nici buzunarul tau nu te mai cearta.
Iti voi povesti despre una din experientele mele cu o masina hibrida, o Toyota si ca sa fiu mai exact un Yaris Hibrid.

Povestea mea incepe acum ceva timp cand eram intr-o excursie pana la Sibiu pentru un training in asigurari.
Trebuie sa recunosc ca acea zona reprezenta un mister pentru mine, un bucurestean cu inima de dobrogean.
 Cu o dorinta apriga de a imi realiza o poza pe podul mincinosilor ne-am urcat toti 4 in masina(Yaris-ul despre care ziceam) si am pornit la drum.

Muzica buna, relaxarea si persoanele care erau in masina contribuiau intr-o combinatie perfecta la un roadtrip plin de nebunie si distractie, asta daca nu am fi mers la un training serios.

Observatii de pe drum:
Schimbatorul automat realizeaza o diferenta majora pentru sofer pe sosea, poate fi mai relaxat si mai comunicativ cu restul pasagerilor.
Andrei trebuie sa bea mai putina cafea, deja arata ca o pisica frecata cu un balon.(sti la ce ma refer, energie statica...)
Propulsia hibrida are un raspuns inferior unui motor diesel cu putere similara dar in oras acest lucru nu a fost deranjant.

Pe traseu trebuie sa admit ca am fost fascinat de peisaje incepand de la dealul negru de unde nu am mai lasat camera foto din mana.
Tot drumul a fost superb. Am oprit pe drum sa luam bucate abia gatite de la localuri taranesti, am alergat fara sa stim de ce pe un deal, ne-am facut o poza cu o capra.
Lasand la o parte drumul, cred ca voi avea cosmar cu capra, ochii ei...
Eh, undeva pe drum, nu oriunde ci la 1-2 kilometri de cea mai apropiata benzinarie am ramas in pana prostului. Personal consider ca asta este o adevarata rusine dar de data aceasta am fost scapati de draga noastra masinuta. Noroc ca este hibrida. Cu bateria incarcata de pe parcursul drumului am mai parcurs si cei 1754 de metri necesari pentru a alimenta. Nocor cu Hotelul Petrom unde ne-am alimentat si masina si energia cu o cafelutza si vorba de duh, ca doar era sa ne rugam la toti sfintii daca eram in alta masina.
Dar, aceasta este doar experienta mea, sunt sigur ca mai sunt si alte persoane care au avut experiente cu masini hibride, chiar te rog, va rog, vreau sa va aud, ce parere si ce experiente ati avut cu astfel de autoturisme?

Acest articol a fost realizat pentru Superblog 2013 si pentru tine, ca sa ai cosmaruri cu ochiul caprei.


miercuri, 30 octombrie 2013

O INTALNIRE PLANIFICATA

Salutari zambitoare cititorule ratacit,

Astazi iti voi vorbi despre o experienta inedita de care am avut parte in activitatea profesionala.
In cursul prospectarii pentru noi clienti am dat de familia Sandu.
Din primul apel am inteles ca domnul Sandu Serban ( haideti sa ii spunem doar Serban) era dispus sa ne intalnim, dar indispus sa vina la sediu.

O INTALNIRE PLANIFICATA la domiciliu

Cum probabil deja stiti, eu lucrez in domeniul asigurarilor.
Eu sunt acea persoana stresanta care iti aminteste ca ai nevoie de o pensie la batranete, ca tii banii la saltea in loc sa ii investesti sau ca nu ti-ai realizat RCA-ul pe acest an si multe altele.
Ca pentru fiecare intalnire mi-am pregatit constiincios dosarul cu brosuri informative, am apucat formularul de analiza a necesitatilor si am pornit catre domiciliul familiei Sandu.
Ajung intr-un final la adresa dupa multe ocolisuri si intorsaturi. De Strada Doctor Thoma Ionescu nu auzisem in viata mea, dar google m-a ajutat sa o gasesc in Cotroceni.
Domiciliul familiei Sandu era o viluta frumoasa chiar in colt de intersectie cu un colorit imbinat intre maro si bej deloc impresionant dar destul de bine comparabil cu alte vile din zona si oricum o clara imbunatatire fata de un apartament la bloc.
Pasesc in prag si ma intampina Doamna Sandu Andra, o doamna aparent amabila cu parul blond un corp de invidiat si un zambet diafan de oricine ar fi uitat motivul pentru care se afla acolo.
O salut, ma prezint si sunt invitat inauntru...
In sufragerie Serban era postat la televizor privind cu interes ultimele stiri internationale alaturi de fiul sau care purta un hanorac albastru cu dungi negre. (hanorac in casa, poate urma sa plece, poate a venit...oricum)
Parcurgand drumul intre intrare si canapea nu am putut sa nu observ televizorul cu diagonala de peste 100 cm, mobilierul nou si elegant sau diplomele de merit atarnate pe pereti. Il salut pe domnul Serban si luam un loc impreuna pe canapea. DA, asta da canapea, cu siguranta a costat mult.
Bun, concluzie simpla, domnul Sandu are bani, creier si atatea lucruri scumpe de zici ca a cumparat Luxurygifts.ro, nu are nevoie de economisire si aproape sigur nici de pensie.
Dupa o mica discutie despre drumul pana la el, caldura de afara si trei indivizi suspecti care stateau la agatat portofele in statia de autobuz nu pot sa nu observ colectia de sabii:

Domnul Sandu era un colectionar serios, 20 de sabii atarnate pe perete, 5 tablouri orignale, 8 vaze chinezesti foarte pretioase si am aflat ulterior 6 seturi de pahare si vase evaluate la cate 10000 euro setul.
De aici am stiut incotro sa indrept conversatia cu o simpla intrebare:

Cat de mult v-ar durea daca in cazul unui cutremur ramaneti fara aceste obiecte de colectie si fara aceasta locuinta? Aveti un plan de siguranta?

Parca deja puteam sa vad cum se misca rotitele invizibile din mintea lui Sandu, un domn cu mult bun simt si care stie sa puna pret pe bucuria familiei sale.
Bun, deci o asigurare de viata, o asigurare de locuinta si un pachet de investitii.
Domnul Sandu isi lua port cardul din piele argintat si imi oferi o carte de vizita pentru a-l contacta de indata ce realizez solutiile.
Ah, DA, un astfel de port card, client, si polite mi-as dori zilnic.
Salut politicos pe toata lumea si plec inapoi la birou. Munca nu se termina dupa un client. Si, pentru mine, Domnul Sandu ramane un client important nu din cauza banilor, ci din cauza caracterului.

Acest articol a fost redactat pentru Superblog cu speranta de a avea si eu candva...cel putin acel port card din piele argintat.
 

luni, 28 octombrie 2013

Despre "Hunger Games" si copilarie

 Buna seara draga cititorule,

In aceasta noapte iti voi vorbi despre o poveste a carei ecranizare secunda o astept de cateva luni bune. 
Este vorba despre "Jocurile foamei" cu titlul original "Hunger Games" SI NU NUMAI.
Pentru cei care stiu deja despre ce vorbesc va las si ultimul trailer la partea a doua a filmului. 

Hunger Games: Catching fire


Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc voi incepe cu o istorioara mica despre trecutul meu si ulterior va voi da detalii despre povestea Hunger Games.
In tinerete, am locuit in Cernavoda, un oras nepoluat si care inca mai avea destula vegetatie la acea vreme. Este un oras frumos, pasnic si curat pe malul Dunarii si cu o padure la doar o aruncatura de bat.
Sigur stii despre care vorbesc, cel cu Centrala Nucleara.
Anii petrecuti in acel oras au fost ca o mana cereasca pentru mine, am avut un spatiu larg in care sa ma desfasor, doua piscine, trei terenuri de baschet, doua terenuri de tenis, un teren de fotbal.
Cu siguranta cel mai important atu al unui copul este imaginatia dar, cand ai parte si de un mediu inconjurator care te ajuta, activitatile sunt nenumarate.
Privind acum in retrospectiva, o mare parte din jocurile si activitatile din acea perioada m-au format in felul in care sunt in prezent dar, deoarece nu toata lumea stie despre ce vorbesc ar fi mai bine sa incep sa iti spun.
Nu voi sta sa iti povestesc despre toate jocurile care m-au ajutat dar, cele mai importante trebuie spuse.
"De-a v-ati ascunselea" era la ordinea zilei, cu un spatiu atat de mare, multi copaci, multe locuri intunecate si chiar si un canal de deversare a apei care se alimenta doar la ploi, nu puteai sa stai locului. Eu petreceam ore intregi sa gasesc copii din cartier pititi in copaci sau in casele lor(unii mai si trisau) si asta m-a ajutat, m-a ajutat sa invat ce inseamna perseverenta, sa nu renunt oricand de mult timp a trecut de cand am inceput sa caut, si asta ma ajuta si astazi pentru ca nu imi place sa renunt la planurile si dorintele mele de viitor.
Multumita unui copil mai mare venit in vizita din Constanta, pe la varsta de 6 ani am facut prima "Armata", eram soldat, ne plimbam prin perimetru si il protejam de copiii din celalalt Campus.
La sfarsit, cand Andrei (da, mi-am amintit, Andrei il chema pe copilul din Constanta) a trebuit sa plece, ne-a facut cadou diplome. Acela a fost unul din primele momente in care am invatat ce inseamna aprecierea "Oficiala" si in ziua de azi incerc sa obtin astfel de aprecieri, fie prin diplome, fie prin prime salariale, fie prin simpla apreciere venita din partea colegilor, care, intamplator, poate avea o valoare mai mare decat o bucata de hartie.
La putin timp de la plecarea lui Andrei am luat decizia de a nu renunta la "Armata" noastra.
Ce amintire! Ca un adevarat dictator, m-am autoproclamat "Maresal" Morosanu Teodor Marian, avand in subordine pe "Admiralul" Groza Irene si pe "Soldatul Cazaceanu Ana" am inceput sa imi dezvolt propria mentalitate de strateg.
Nici in coltul dreptunghiular al mintii mele nu imi imaginam ca acest joc imi va fi util in viitor.
Patrulam, organizam planuri de aparare si atac, plateam trupele cu "Pietros"( pietre in functie de marime ) si azi ce fac? Organizez activitatea de la serviciu, platesc facturi, imi organizez planurile pentru urmatoarele luni.
Tot ce facem in copilarie ne ajuta, nu avem de unde sa stim cum, dar ne ajuta.
Cand eram mic eram ca o aschie, cantam la coastele mele ca la pian. Nici nu am observat cand am crescut atat de mult, parca ieri imi formam muschii de la picioare si maini jucand "Frunza". (Pentru cei care nu stiu ce este jocul Furnza voi realiza o postare ulterior despre acest joc, stay tunned).
Nu voi uita niciodata cat de bine ma simteam cand alergam prin padure ca si Katniss Everdeen in "Hunger Games" si ce urzeala ne-a apucat pe noi sa facem prima casuta din crengi, nu era mare, era legata doar cu sfori si elastice dar, era a noastra, noi am facut-o cu manutele noastre.
Cartile citite in copilarie au fost putine, dar frumoase.
"Micul Print" mi-a zdruncinat imaginatia cu intelesurile lui multiple si profunde. Jules Verne m-a facut sa visez la adancurile pamantului dar si la creaturi maritime nebanuite si asa am invatat sa apreciez cartile.

Pentru ca v-am promis ca va voi povesti despre cartea "Jocurile Foamei" ma voi tine de cuvant, si asa am deraiat mult de la subiect plecand in aceasta "Scoala de lupta" cu propria mea memorie, fiecare joc mi-a dat un pumn mental despre persoane uitate si despre o copilarie superba.

Da, ai observat bine, am spus cartea "Jocurile Foamei" pentru ca orice ai face, cartea este intotdeauna mai buna decat filmul. Intreaba soriceii de bibloteca.
Dupa ce am citit intreaga trilogie pot spune cu mana pe inima "It was time well spent".
Toata povestea se roteste in jurul lui Katniss Everdeen, "fata din foc" care orice s-ar intampla trebuie sa supravietuiasca. Actiunea cartii se desfasoara intr-un viitor in care "Tara" este impartita in 13 Districte.
Dupa un razboi lung in care Districtul 13 a fost decimat, districtele ramase sunt obligate sa trimita anual "tribute" catre capitala ( Panem ) pentru a participa la "jocurile foamei". O metoda de a mentine o drama de speranta pentru populatie, deoarece din aceste jocuri nu iesea decat un invingator la fiecare editie.
Acest invingator ii era promisa o viata fara griji si plina de bogatii. Alternativa-moartea.
Daca as continua de aici sa va spun despre ce se intampla cu fata din foc ar trebui sa adaug peste text o mare bulina rosie pe care sa scrie "SPOILER ALERT" asa ca nu o voi face.

Va urez o seara buna, si fie ca sortii sa va fie intotdeauna potrivnici.

Acest articol a fost redactat pentru Superblog 2013.

vineri, 25 octombrie 2013

Ce nu stii despre mine si despre jocuri.

請調整通用翻譯器在你的語言起源

Eers die universele vertaler in jou taal van oorsprong.

ביטע סטרויערן דיין וניווערסאַל יבערזעצער אין דיין שפּראַך פון אָנהייב .

Bitte passen Sie Ihre Universal-Übersetzer in Ihrer Sprache des Ursprungs.
Por favor ajuste su traductor universal en su idioma de origen.
S'il vous plaît ajuster votre traducteur universel dans votre langue d'origine.
Te rog sa iti adaptezi traducatorul universal la limba ta de origine. 
   
Bun, acum haide sa incepem.

Salutari draga cititorule, astazi iti voi vorbi despre lumea minunata a jocurilor online, pentru ca este bine sa stii unde isi petrece fiul/ fiica ta jumatate din timp, pentru ca este n-ar strica sa afli ce ar putea dori de Craciun. Iti voi spune si despre ce placi video i-ar putea fi utile micului gamer.

A trecut vremea in care jocurile pe calculator erau pe varianta de 16 sau 32 de biti, copii nu mai stiu ce este ala mario sau tarzan dar, asta nu inseamna ca totul este pierdut. Nu toata lumea a avut ocazia sa se joace Lines cand era mic.

Personal am inceput cu jocurile simple, prima data mi-au atras atentia jocurile de strategie:

Cossacks



Age of Empires

pana cand am dat de Warcraft III
Numai eu stiu cate nopti si zile am pierdut incercand sa imi imbunatatesc strategiile de atac si de aparare.  
"Cariera" mea de gamer m-a indreptat si spre jocuri ca Diablo II, Starcraft si ca orice gamer responsabil, Counter-Strike.


Nu vreau sa iti detaliez despre fiecare joc in parte pentru ca, totusi, acestea tin de trecut.
Va sugerez sa cercetati un forum de gaming pentru mai multe indormatii.

In prezent Starcraft II ma tine destul de ocupat, dar placa mea video nu ma ajuta destul in acest demers.
In momentul in care nu compari cea mai buna placa video de pe piata cu placa ta video, ci cu placa video aparuta ca model anterior la aceeasi companie realizezi defapt cat de in urma este.
Asa ca, dupa ce am vazut urmatoarea statistica m-am decis sa pun bani la ciorap...si sa mai vizitez cate un magazin online unde voi urmari placi video.

Vreau sa cred ca jocurile vor evolua in continuare de la stadiul actual si chiar mai departe pana unde ne duce imaginatia.





 In opinia mea, jocurile au tendinta de a deveni cat mai active, cat mai portabile si in acelasi timp cat mai realiste.
Daca va fi urmat trendul actual vom avea nevoie de mai mult decat o placa video ultraperformanta cum ar fi
GeForce GTX 690-ul, ci una care poate fi adaptata foarte usor cu componente ce pot fi inlocuite si upgradate.
Daca ne gandim care ar putea fi "The last frontier" in jocuri consider ca provocarea cea mai mare va fi de trecerea jocurilor de pe un pc sau o tableta catre o realitate virtuala gen Matrix.
Nu consider ca este o alternativa imposibila, la urma urmelor Star Trek a venit permanent cu idei noi de tehnologii si asta este una din ele: holocamera.

Voi cum va imaginati viitorul in gaming?

miercuri, 23 octombrie 2013

Ordinea militareasca sau cum sa NU iti aranjezi biroul.

Toate persoanele care ma cunosc stiu ca sunt un dezastru organizat in ceea ce fac.

Aparent este dezastru, dar toate lucrurile sunt plasate in mod organizat si precis in functie de necesitate.

Pentru ca am inceput sa iti vorbesc despre organizare, vreau sa incep cu organizarea informatiilor.
Mai jos ai un videoclip informational despre cum ai putea sa incerci sa le organizezi.




Nu sunt intru totul de acord cu aceasta metoda dar, este in definitiv cea mai eficienta.
Cea mai utila metoda ramane varianta online sau cel putin pe un PC sau o Tableta.
Mailul, Excell-ul, Word-ul si alte programe faciliteaza stocarea unor informatii fara a necesita un spatiu fizic.
Totusi, in lipsa variantei digitale exista destule alternative.
Personal sunt nebun dupa Post-it-uri. Nu spun ca sunt atat de nebun cum ai vazut in filmulet dar, am post-it-uri peste tot, am post-it-uri pe frigider, pe dulap, pe laptop, pe birou si in mod garantat pe usa de la iesire.
Am pana si varianta mini pentru agenda. Acest post-it este foarte util deoarece ofera posibilitatea catalogarii informatiilor din agenda/dosar sau orice ai nevoie.
Personal drumul pana la papetarie a ajuns un must-do, dar daca nu ai timp de asa ceva poti apela la o papetarie online.

In cateva minute am gasit ce m-a interesat si nu mai trebuie sa ma deplasez pentru a-l ridica.
Un pachet de post-it-uri neon , un pix frixion pentru ca imi place magia, mai pun si o cutie de agrafe pentru ca tot raman fara ele, si gata.
 
Apropo de pixul Frixion, dupa scriere puteti folosi guma de la pix pentru a sterge...sau... o bricheta.
Pentru ca acest pix imi place atat de mult si in munca mea este indispensabil v-am realizat un video scurt si rapid. Va rog sa nu luati in seama cat de greu ma misc sau problemele tehnice, a fost destul de greu sa filmez cu o mana si cu cealalta sa realizez altceva.







Im speranta ca v-a placut filmuletul, indiferent de opinie, va rog sa v-o exprimati.
Voi ce folositi mai mult la birou?

Acest articol a fost redactat pentru Superblog 2013.

luni, 21 octombrie 2013

Care este adevaratul secret al seductiei?

Ai vazut vreodata o fata si nu ai stiut cum sa o abordezi?
Cand vorbesti cu o fata nu stii ce sa ii spui?
Cand mergi pe strada vezi numai cupluri si nu mai suporti asta?
Sfantul Valentin nu inseamna nimic pentru tine?
Daca raspunsul tau este DA la oricare dintre intrebarile de mai sus trebuie sa citesti in continuare.

Vreau sa iti pui singur intrebarea: Vreau sa seduc sau vreau sa iubesc? Pentru ca daca raspunsul este "Vreau sa seduc" inseamna ca ai gresit blogul, te rog sa apesi de urgenta pe bulina rosie de la firefox si sa iti inchizi browserul, sa te duci sa faci un dus, sa te arunci de la balcon si dupa sa te intorci si sa te intrebi din nou aceeasi intrebare. Chiar te rog sa repeti procedura pana iti dai seama ce vrei cu adevarat.
In zilele care au trecut am incercat sa fac un sumar al succesului seductiei.
Nu am reusit. Deoarece am pornit de la premisa gresita ca stiam ce vroiam de fiecare data, si inevitabil asta imi doream, acest lucru nu era adevarat.
Daca vrei doar sa seduci pe cineva ai parte de o munca usoara. Dar, sa atragi pe cineva si chiar sa formezi o conexiune cu acea persoana, asta este intotdeauna o provocare.
Nu ai nevoie de super-puteri, iti trebuie putin bun simt, dorinta de socializare si putina initiativa.

Am avut destule persoane care m-au intrebat:
Ce trebuie sa fac sa pot agata?
In functie de persoana raspunsul poate fi foarte simplu: "Iesi afara!", "Mergi in diverse locuri, la diverse evenimente". Aceasta este o rezolvare foarte simpla, cu cat te intalnesti cu mai multa lume, cu atat iti cresc sansele sa gasesti intamplator o persoana care sa iti placa.

Ok, am gasit fata, acum...cum sa o impresionez? Cum sa ii atrag atentia?

Nici ca se poate mai simplu. Arata-i ca esti sociabil si spune-i ceva despre tine, nu mult, este de dorit sa ramai un mister tocmai bun de descoperit.
Zi de zi trebuie sa dai cate putin din tine. Oriunde, oricand.
Trol: -Da, dar asa ma expun catre oricine.
Nu spun ca nu este asa. Dar, nu merita? Daca din 100 de persoane care le-ai intalnit 20 au dat inapoi cate ceva si s-a legat o amicitie, daca din 1000 de persoane ai gasit pe cineva care este nu doar dispus/a sa te descopere dar si dornic/a sa te cunoasca mai bine.
Daca din 1000 de persoane, UNA isi va dori sa te cunoasca.
Nu este mai bine decat 1000 de persoane care isi petrec timpul cu tine dar nu stiu cu adevarat cine esti pentru ca nu le-ai dat ocazia sau pentru ca nu au fost interesati?

Asa ca iti spun tie cititorule.
Imbraca-te cum te simti bine, da-te cu parfum, simte-te ca cel mai inalt din incapere, un adevarat Super Playboy si darama mitul seductiei. Dovedeste ca cea mai puternica arma care o detii esti tu, cu personalitatea ta, cu gandirea ta, cu dorintele si sperantele tale.
Fii tu insati, pentru ca nu merita sa fii altul. Avem deja mii de altii. Pe tine, NU!
Acest articol a fost redactat pentru Superblog 2013 dar mi-a dat ocazia de a-ti impartasi un sfat util.
NU UITA CINE ESTI!

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Povestea Iepurasului Coco

Seara buna.

M-am adunat pe acest blog pentru a-ti spune o poveste veche de cand lumea.
Povestea iepurasului si a ursului.

Cica era odata un iepuras foarte agitat, atat de agitat, incat nu reusea sa stea locului 5 minute.
Dragul nostru iepuras era organizator de evenimente si se numea Coco.
Intr-o zi de toamna frumoasa in care soarele razbatea de cine stie unde, Coco facu o vizita la cumatrul urs,mare mester si vanzator in padure.
-Ce mai faci cumetre? spuse iepurasul
-Ce sa fac Coco, iata vine vremea rea si pregatesc haine de vanzare pentru toti cei din padure. Vulpea, in special, mi-a cerut o salopeta din paiete.
-Din paiete? spuse iepurasul
-Da, din paiete, cine sunt eu sa o judec. Daca vrea din paiete, din paiete o sa ii aduc.
Privind prin mica pravalie a ursului iepurasul isi aduse aminte.
-Cumetre urs, am nevoie de ceva in care sa imi pun morcoviorii, foile de hartie si plicurile cu invitatii!
Ursul sta putin pe ganduri si in cateva clipite spuse:
-Urecheatul meu drag, de ce nu iti iei si tu o geanta ca a mea?
Ursul ii arata geanta sa mare de serviciu. Saracutul iepuras se gandea deja cum o sa traga dupa el o geanta asa de mare.
Iepurasul o trase putin, dar nu reusi sa o ridice.
-Cumetre urs, eu am nevoie de ceva mai mic si de preferat din piele sa fie mai usoara.
Drumul meu e lung si greu si nu am nevoie si de o asa povara.
-Bine Coco, hai sa intram impreuna pe internet si sa cautam niste genti de piele pentru tine.
Google l-a trimis pe cumatrul urs catre magazinul reeija. Un click, doua clickuri si deja iepurasul nu mai putea de bucurie. Nici in imgainatia iepurasului nu puteau exista atatea magazine, atatea genti de unde sa aleaga. Ursul obosit isi termina ceaiul, se intinse pe spate si spuse:
-Coco, imi pare rau dar nu mai avem timp astazi, daca vrei intoarce-te maine si mai cautam. Sunt sigur ca exista o geanta si pentru tine.
-Bine dar maine va trebui sa gasesc o geanta mai maricica decat azi.
In fiecare zi de munca primesc un morcovel. Asa pleca dragul nostru Coco cu un zambet pischer si cu un morcovel atat de mare cat el.
Sper ca va placut aceasta poveste despre dragutul iepuras ce oraganiza evenimente pe imas.